Glosar

Indicele de redare al culorilor (Ra)

Se referă la o metodă ce permite descrierea efectului unei surse de iluminat asupra culorii aparente a obiectelor comparat cu o sursă de referinţă. Serveşte ca şi o distincţie de calitate între diferite surse de lumină care emit lumină de aceeaşi culoare (metamer). Valoare teoretică maximă pentru indicele de redare al culorii Ra este 100. O lampă fluorescentă obişnuită are Ra de 62. Sursele care au adaosuri de fosfor pot depăşi valoarea de 80 pentru Ra.
Ochiul uman, având proprietatea de adaptare cromatică nu este capabil să sesizeze diferenţe dacă priveşte un obiect colorat la surse de lumină diferite din punct de vedere spectral, dar care au un indice de redare al culorilor foarte bun sau excelent (valori peste 80). Astfel un obiect colorat privit la o lumină incandescentă produce acelaşi aspect cromatic ca şi cum ar fi privit la lumina zilei cu toate că există diferenţe cromatice mari între cele două.

Factor de lumină de zi

Este raportul dintre iluminarea în interior într-un punct dat al unui plan (de obicei planul de lucru) şi iluminarea exterioară (de referinţă) când lumina provine de la emisfera cerului fără obturări.
Acesta reprezintă o valoare cheie când se analizează aspectele cantitative ale iluminării de zi. Deoarece iluminarea exterioară variază mult cu condiţiile de vreme (între 8000 şi 25000lx) iluminarea interioară ca şi valoare independentă nu oferă informaţii foarte folositoare. Acceptabilitatea valorii luminii naturale dintr-un spaţiu interior, pentru o anumită aplicaţie poate fi determinată numai în relaţie strânsă cu situaţia exterioară.
Factorul de lumină de zi se exprimă în procente (%).

Luminanţa

Reprezintă mărimea fotometrică ce exprimă densitatea intensităţii luminoase într-o direcţie dată.
Luminanţa (exprimata cu 'L' în formule) este descrisă de cantitatea de "lumină" vizibilă care pleacă dintr-un punct pe o suprafaţă într-o direcţie dată. Aceasta "suprafaţă" poate fi o suprafaţă fizică sau un plan imaginar.
Luminanţa este adesea utilizată pentru a caracteriza emisia sau reflexia de la suprafeţele netede, difuze. Luminanţa indică ce flux luminos va fi perceput de un ochi uman care priveşte o suprafaţă dintr-un anumit unghi. Luminanţa este astfel un indicator pentru cât de strălucitoare este o suprafaţă. În acest caz unghiul solid de interes este unghiul solid dat de pupila ochiului. Luminanţa este utilizată şi în industria video pentru a caracteriza strălucirea monitoarelor sau ecranelor. În această industrie, nitul este unitatea de măsură ce reprezintă raportul dintre candelă şi metrul pătrat. Un monitor de calculator standard emite între 50 şi 300 nit.
Luminanţa este dată de formula: unde:

• L este luminanţa (cd/m2),
• F este fluxul luminos (lm)
• θ este unghiul dintre suprafaţa normală şi direcţia specificată
• A este aria sursei (m2)
• Ω este unghiul solid (sr).

Unitatea standard de măsură a luminanţei este candela pe metru pătrat (cd/m2).

Unghiul solid

Este unghiul care, văzut din centrul unei sfere, include o arie dată pe suprafaţa acelei sfere. Valoarea unui unghi solid este numeric egală cu mărimea ariei divizată de pătratul razei sferei.

Spre deosebire de desen, forma pe care o are aria nu contează deloc. Orice formă pe suprafaţa sferei care are aceeaşi arie va defini un unghi solid de aceeaşi mărime. Desenul arată doar elementele care definesc un unghi solid, dar nu unghiul solid în sine. Unghiul solid este dat de forma conică care are vârful în centrul sferei, aria de pe suprafaţa sferei este una din secţiunile prin el şi se extinde până la infinit.
Unghiul solid maxim este ~12.57, care corespunde întregii arii a sferei.
Unitatea de măsura standard pentru unghiul solid este Steradianul (sr)
(Matematic, unghiul solid nu are unitate de măsură, dar din motive practice s-a atribuit steradianul).

Iluminat indirect

Termenul se referă la sistemul de iluminat în care aparatele de iluminat au o distribuţie a intensităţii luminoase astfel încât procentul de flux luminos emis direct către planul de lucru să reprezinte între 0 şi 10% din fluxul total emis de aparatul de iluminat

Poluarea luminoasă

Se referă la excesul de lumină artificială sau lumina care deranjează ochiul uman. Printre alte efecte, aceasta afectează ecosistemele, putând cauza efecte adverse asupra sănătăţii, obturează cerul înstelat pentru locuitorii oraşelor, interferează cu observatoarele astronomice şi consumă energie electrică.
Poluarea luminoasă este un efect al civilizaţiei industriale. Printre sursele care o produc se include iluminatul artificial interior şi exterior, reclamele luminoase, iluminatul stradal, al spaţiilor comerciale, fabricilor, birourilor precum şi al stadioanelor.
Este accentuată în zonele sever industrializate şi populate din America de Nord, Europa şi Japonia, dar chiar şi cantităţi mai mici de lumină pot crea probleme.

Iluminatul de accent

Pentru multe aplicaţii (spaţii comerciale, de expunere, interioare deosebite) se efectuează un iluminat de accent adiţional cu cel ambiental folosindu-se aparate de iluminat cum ar fi downlight-urile, spoturile şi wall-washer-urile pentru:

• a evidenţia obiecte individuale (în muzee sau spaţii comerciale)
• focusare pe anumite elemente arhitecturale
• crearea unei structuri vizuale.

În toate cazurile iluminatul de accent se realizează astfel încât să atragă atenţia şi să ghideze ochiul vizitatorului sau clientului.

Curba isolux

Distribuţia iluminării pe un plan este reprezentată de curbele isolux, adică acele curbe care unesc punctele cu aceeaşi iluminare. Suprafeţele dintre aceste curbe exprimă valori intermediare ale iluminării pe planul dat.

Reflexia

Lumina care cade pe o suprafaţă poate fi absorbită, transmisă sau reflectată, funcţie de proprietăţile materialului în cauză. Coeficientul de reflexie (r), de absorbţie (a) şi de transmisie (t) au valori între 0 şi 1 (0…100%). Suma celor trei factori este întotdeauna 1. Radiaţia transmisă sau reflectată poate fi directă, difuză sau mixtă.
Factorul de reflexie ? este dat de raportul dintre lumina reflectată şi cea incidentă. Câteva valori pentru acest factor sunt redate în tabelul următor :

Material	Factor de reflexie
Sticlă clară	6 ... 8%
Sticlă mată	5 ... 20%
Mortar	70 ... 80%
Cărămida roşie	10 ... 15%
Beton	20 ... 30%
Lemn deschis la culoare	30 ... 60%
Lemn închis la culoare	10 ... 15%

Efect stroboscopic

Lumina redată de sursele de lumină alimentate în curent alternativ prezintă o oscilaţie ciclică inerentă care este mai mică pentru sursele incandescente şi mai importantă pentru sursele cu descărcări, inclusiv cele fluorescente. Această oscilaţie poate cauza pâlpâire, efect stroboscopic sau pe amândouă.
Efectul stroboscopic este o iluzie care face ca obiectele în mişcare să pară statice sau ca obiectele care se mişcă să pară că se mişcă în alt mod.
Flikerul sau efectul stroboscopic poate fi redus prin aplicarea unui strat fluorescent sursei de lumină, folosirea unui circuit duo sau alimentarea trifazică a circuitului.

Gradul de protecţie IP

Notare : IP xy unde

• x - (0 ... 6) protecţia contra atingerii sau pătrunderii corpurilor străine
• y - (0 ... 8) protecţia contra pătrunderii apei

Protecţia contra atingerii sau pătrunderii corpurilor străine

• 0 Fără protecţie
• 1 Protejat la pătrunderea corpurilor străine solide mai mari decât 50 mm
• 2 Protejat la pătrunderea corpurilor străine solide mai mari decât 12 mm
• 3 Protejat la pătrunderea corpurilor străine solide mai mari decât 2,5 mm
• 4 Protejat la pătrunderea corpurilor străine solide mai mari decât 1 mm
• 5 Protejat parţial contra pătrunderii prafului
• 6 Protejat total contra pătrunderii prafului

Protecţia contra pătrunderii apei

• 0 Fără protecţie
• 1 Protejat contra picăturilor de apă căzute vertical
• 2 Protejat contra picăturilor de apă căzute sub un unghi de maxim 15°
• 3 Protejat la ploaie, cu stropi pana la 60° faţă de verticală
• 4 Protejat contra stropilor de apă care ajung din toate direcţiile
• 5 Protejat contra jeturilor de apă
• 6 Protejat contra jeturilor de apă din toate direcţiile
• 7 Protejat contra imersiei temporare
• 8 Protejat total (submersibil)

Exemplu: IP 54 - protejat contra pătrunderii prafului şi contra stropirii cu apă

Adaptare vizuală

Exprimă capacitatea ochiului uman de a se adapta la stimuli luminoşi de luminanţe diferite. Se folosesc termeni ca adaptare la lumină şi adaptare la întuneric. Trecerea de la luminanţe mici la luminanţe mari determină o adaptarea a ochiului uman mai rapidă şi respectiv mai lentă în cazul trecerii la luminanţe mai mici.
În cazul adaptărilor succesive apare senzaţia de oboseală vizuală.

Iluminat de continuare a lucrului

Componentă a iluminatului de urgenţă (siguranţa) ce permite continuarea activităţilor normale fără modificări semnificative la un nivel de iluminat identic sau mai scăzut, determinat de sarcina vizuală la care procesul nu poate fi întrerupt.
Acesta se prevede în încăperi în care întreruperea activităţii poate avea efecte dăunătoare cum ar fi: accidente, explozii, pagube, incendii, victime umane.

Luminator

Deschidere practicată în elementele de arhitectura (acoperiş sau o suprafaţă orizontală) ale clădirii pentru a permite accesul luminii naturale.

Orbire

Disconfortul produs asupra vederii umane sau diminuarea capacitaţii de a distinge anumite obiecte sau detalii datorată distribuţiei necorespunzătoare a luminanţei în câmpul vizual

Variator (dimmer)

Dispozitiv folosit pentru varierea fluxului luminos al unei surse de iluminat într-o instalaţie de iluminat.
Prin creşterea sau descreşterea tensiunii de alimentare a sursei de iluminat se determină creşterea sau descreşterea nivelului fluxului luminos emis de sursă.
Utilizarea dimmere-elor cu surse incandescente, xenon sau halogen poate să crească durata de viaţă şi să scadă consumul de energie electrică după cum se poate vedea şi în tabelul de mai jos :

Procent dimmare	Creşterea duratei de viata a sursei	Economie de energie
10%	10%	2x
25%	20%	4x
50%	40%	20x
75%	60%	>20x

Durata de viaţă a unei lămpi

Exprimă durata de funcţionare totală a unei surse de lumină înainte de a fi scoasă din uz sau când caracteristicile acesteia sunt necorespunzătoare faţă de cele iniţiale.

Sarcina vizuală

Este termenul dat pentru o activitate ce presupune o anumită percepţie vizuală în condiţiile date, cum ar fi: citit, scris, desenat, lucrul la computer. Activitatea în cauză se poate schimba în cursul aceleaşi zile sau de la o zi la alta. Din acest motiv trebuie luate în calcul o varietate de sarcini vizuale când se concepe un sistem de iluminat.
Sarcina vizuală, într-un anumit sistem de iluminat, implică anumite cerinţe referitoare la componente ale sistemului de iluminat cum ar fi iluminarea, controlul orbirii, contrastul, uniformitatea şi altele astfel încât sarcina să fie îndeplinită fără disconfort.

Acomodarea vizuală

Exprimă proprietatea ochiului de a forma o imagine clară pe retină indiferent de distanţa la care se află obiectul. Acomodarea vizuală se realizează prin modificarea distanţei focale oculare datorită schimbării convergenţei cristalinului cu ajutorul muşchilor ciliari, dar şi prin modificarea indicelui de refracţie al cristalinului.

Incandescenţa

Emisia de radiaţie electromagnetică vizibilă datorită excitaţiei termice a atomilor sau moleculelor.

Lumina caldă

Se referă la o temperatură de culoare în jur de 3000K care conferă o lumină alb –gălbuie.

Balast electronic

Dispozitiv electronic ce permite funcţionarea lămpilor cu descărcări. Funcţionează la frecvenţe foarte înalte 25-35kHz şi are ca avantaje: economia de energie, creşte durata de viaţă a lămpilor, posibilitatea reglajului fluxului luminos, elimină complet efectul stroboscopic, siguranţa în exploatare: întrerupe automat alimentarea la sfârşitul duratei de viaţă a lămpilor.

Poziţie de funcţionare

Spre deosebire de sursele cu descărcări la înaltă presiune în vapori de mercur sau sodiu care pot funcţiona în orice poziţie, cele cu halogenură metalică sau cu descărcări în vapori de sodiu la joasă presiune a căror utilizare în altă poziţie decât cea recomandata de producător poate reduce durata de funcţionare sau eficacitatea luminoasă, întrucât sodiul nu mai condensează în spaţiile prevăzute.

Soclu tip baioneta

Un tip de soclu care are pe suprafaţa exterioară reliefuri care se introduc în dulie. Sursa se blochează în dulie prin împingere şi apoi răsucire în sensul acelor de ceas.

Lumina solară

Spectrul vizibil al radiaţiei solare.

Difuzor

Dispozitiv care permite modificarea distribuţiei spaţiale a fluxului luminos al unei surse, folosindu-se in principal fenomenul de difuzie.

Luxmetru

Aparat pentru măsurarea nivelului de iluminare

Retina

O extensie a creierului care formează o suprafaţă fotoreceptiva în spatele ochiului. Termenul de retină provine din cuvântul latinesc pentru reţea/plasa, cu care seamănă o retină disecată. Retina este un strat subţire de celule din globul ocular, care sunt responsabile de transformarea luminii în semnale nervoase. Stratul neuronal care transmite informaţiile către creier este aşezat pe partea anterioară a retinei, astfel încât lumina trece întâi prin el, înainte de a ajunge la celulele fotosensibile; aceasta este şi cauza pentru care există o „pată oarbă" pe retină, o zonă fără fotoreceptori (nu se poate percepe lumina în acea zonă), pe unde neuronii ajung în spatele ochiului, pentru a forma nervul optic. În centrul retinei (acolo unde este intersectată de axul optic) se găseşte o zonă în care celulele fotosensibile sunt foarte concentrate, numită pată galbenă - aceasta furnizează creierului cea mai clară imagine.

Metamerism

Un fenomen prin care două suprafeţe colorate diferit pot apărea ca şi cum ar avea aceiaşi culoare, atunci când sunt luminate de o anumită sursă. Acesta conduce la o nepotrivire a culorii şi reprezintă o problema serioasa pentru multe sarcini din industrie. Metamersimul nu are loc aproape niciodată la lumina zilei şi este puţin probabil să se întâmple atunci când este folosită o sursa cu spectru larg precum cele cu vapori de sodiu. Metamerismul nu este direct corelat cu indexul de redare a culorilor.

Lumina indirectă

Lumina care ajunge de la sursă la suprafaţa vizată prin reflexie. Lumina indirectă, de cele mai multe ori produce o umbrire gradată, blândă şi lumină direcţionată moderat cu o bună modelare.

Oboseala vizuală

Fenomenul de ochi tensionat sau oboseala ochilor, care are mai multe cauze. Aerul uscat sau prezenţa alergenilor sunt factori evidenţi, precum şi prescripţia unor ochelari nepotriviţi sau sarcini vizuale mici sau nedistinctive. Contrastul excesiv din interiorul câmpului vizual determină ochiul la oboseală deoarece trebuie să se adapteze frecvent. Controlul contrastului cuprins în câmpul vizual al celui care lucrează este crucial pentru evitarea oboselii vizuale.

Reflexiile voalate

Reflexiile luminii, ferestrelor sau suprafeţelor luminoase în DSE care sunt foarte impunătoare pe imaginea de pe ecran şi care reduc vizibilitatea şi sarcina vizuală.

Pâlpâirea

Oscilaţiile la 50Hz (frecvenţa principală) ale corpurilor de iluminat şi lămpilor controlate de balasturile magnetice de modă veche, care sunt vizibile (în special în vederea periferică) multor observatori. A fost demonstrat ca pâlpâirea dă dureri de cap lucrătorilor din birouri şi a fost eliminată din anii 1980 cu ajutorul balasturilor cu frecvenţă ridicată (30Khz) pentru sursele fluorescente şi halogenuri metalice.